Criminali de război din Germania: justiție sau ascundere?

Criminali de război din Germania: justiție sau ascundere?

Berlin, Deutschland - Întrebarea dacă Germania este un port sigur pentru criminalii de război se referă nu numai la avocați, ci și la societatea în cauză. În noua serie „Amnestie Germany” de pe WDR 5, moderată de Azadê Peșmen, acest subiect exploziv este aprofundat. Seria de cinci părți luminează cazuri de criminali de război care trăiesc în Germania, în ciuda atrocităților lor și, astfel, ridică întrebarea cât de departe poate ajunge urmărirea justiției. Mai ales tratarea cu colonelul Anwar Raslan, un fost serviciu secret din Siria, oferă o perspectivă intimidantă asupra a ceea ce pare posibil în Germania. Un refugiat l -a recunoscut la Berlin și l -a confruntat cu crimele sale, care au fost supuse în procesul Koblenz. Problema justiției pentru victime este în mod repetat redusă. [WDR] relatează, precum Luis Kyburg, un comandant militar argentinian, a locuit la Berlin nedisturbat, deși este căutat împotriva umanității pentru infracțiuni. De ce nu este eliberat în Argentina?

Una dintre cele mai frecvente scuze pentru inactivitate este funcționarea defectuoasă a legilor internaționale. Bundestag a recunoscut Holodomor, un genocid care a costat până la șapte milioane de ucraineni în anii 1930 ca „omor prin foame”. Acest lucru trimite un semn politic puternic, dar este legat de faptul că procesarea unei astfel de puteri de masă poate dura zeci de ani. [Deutschlandfunk] subliniază că definiția legală a genocidului, care a fost caracterizată de Raphael Lemkin în 1944 și a fost înregistrată în Convenția de genocid al ONU din 1948, este de o importanță legală și politică. Această convenție este o reacție la atrocitățile socialiștilor naționali și exclude imunitatea pentru șefii de stat, care are o relevanță centrală pentru persecuția criminalilor de război din Germania.

genocid și justiție

Dar ce definește de fapt un genocid? Conform Convenției ONU Genocid, este omoruri, adăugarea de suferințe serioase sau țintirea care provoacă condiții de viață care urmăresc distrugerea unui grup. [Convenția privind Völkermurmord] vorbește în acest context al acțiunilor care sunt angajate în grupuri naționale, etnice, rasiale sau religioase. Această definiție asigură că intenția de a distruge este deja considerată a fi genocidă, indiferent de câți membri au fost uciși de fapt.

dezvăluie, de asemenea, privirea în trecut că urmărirea justiției se oprește adesea. În ultimul episod din „Amnestie Germany”, este discutat atacul SIVAS din 1993, în care islamiștii au găsit un hotel în care au rămas participanții la Festivalul Alevi. Unii dintre făptuitori încă trăiesc în Germania decenii mai târziu. De ce nu se aplică aici principiul dreptului mondial? Aceste întrebări se învârt prin întreaga serie și arată că este mult mai mult decât atribuții legale. În cele din urmă, este o sarcină socială să procesăm atât trecutul, cât și să răspundem la întrebările moi ale umanității.

Viața cu astfel de întrebări nerezolvate nu numai că necesită procesare legală, ci și o regândire socială. Având în vedere încărcătura istorică, calea către justiție poate fi pietroasă, dar aceasta duce inevitabil la educație și argumente critice. Să fim surprinși care evoluții vor modela atât cadrul legal, cât și conștientizarea noastră socială în următoarele luni.