La 50 de ani de la vânătoarea de la Erfurt: amintiri despre rasism și violență

La 50 de ani de la vânătoarea de la Erfurt: amintiri despre rasism și violență

În august 1975, una dintre primele revolte masive motivate rasial din Germania după cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc la Erfurt, care rezonează și astăzi în amintirile multor supraviețuitori. Între 10 și 13 august, au escaladat zvonuri agresive despre lucrătorii contractuali algerieni care ar fi hărțuit femei germane, în special în timpul unui festival popular în Piața Catedralei, unde au fost prezenți și până la 25 de algerieni. Aceste zvonuri au făcut ca până la 300 de tineri să-i vâneze pe algerieni, care au fugit prin oraș în condiții groaznice, unii fiind urmăriți cu bețe și stâlpi. În general, mai mulți algerieni au fost grav răniți în aceste atacuri, iar situația a devenit din ce în ce mai explozivă.

Fundalul acestor revolte se afla nu numai în zvonurile, ci și în realitatea socială a muncitorilor algerieni, care locuiau adesea în cămine centrale la periferia orașului și lucrau adesea în condiții dure. În vara anului 1975, aproximativ 150 de tineri din Algeria au venit în Germania pentru a lucra în industria cărbunelui și a materialelor de construcție. Un acord între RDG și Algeria în 1974 a făcut posibil acest import de forță de muncă. Dar integrarea algerienilor în societate nu a fost planificată pentru RDG și mulți localnici aveau prejudecăți față de muncitorii străini. Istoricul Jan Daniel Schubert subliniază că conducerea SED nu a comunicat sosirea algerienilor, ceea ce a întărit și mai mult prejudecățile. Aceste discrepanțe politice și sociale au format terenul propice pentru atacurile rasiste.

Revoltele și consecințele lor

A doua zi după atacuri, pe 11 august, situația a devenit atât de amenințătoare pentru algerieni încât au intrat în grevă. Erfurt era în stare de urgență. Poliția populară a fost copleșită de situație; a folosit chiar câini împotriva lucrătorilor migranți atacați. În ciuda violențelor masive comise împotriva algerienilor, autoritățile RDG au minimizat incidentele. Doar cinci lideri ai revoltelor au fost arestați și condamnați, deși fără a aborda motivele rasiste. Acest lucru s-a întâmplat pe fundalul că SED a privit rasismul ca o problemă a „țărilor străine capitaliste”, în timp ce modelele de gândire rasiste erau larg răspândite în societate.

Evenimentele de la Erfurt sunt doar o parte dintr-o imagine mai amplă a rasismului în RDG, unde peste 700 de atacuri rasiste au fost documentate în istorie. În ciuda numeroaselor incidente, nu a existat o examinare serioasă a problemelor rasismului și migrației forței de muncă timp de decenii. Aceasta a fost prima astfel de vânătoare împotriva străinilor în Germania după război, un capitol întunecat care a fost abordat doar treptat în ultimii ani.

O amintire și o privire în viitor

Pe 11 august 2025, exact la 50 de ani de la revolte, vor avea loc evenimente comemorative la Erfurt. Supraviețuitorii și susținătorii lor își vor aminti și vor arunca lumină asupra evenimentelor care continuă să-i afecteze pe cei afectați astăzi. În ultimii ani, s-a concentrat sporit asupra acestor evenimente prin inițiative și evenimente locale. Istoricul Schubert plănuiește, de asemenea, discuții cu martori contemporani algerieni pentru a face lumină asupra perspectivelor lor.

Cultura de amintire a orașului arată clar că comemorarea acestor evenimente nu ar trebui să fie doar o privire în urmă, ci și un apel la mai multă toleranță și împotriva rasismului în societatea de astăzi. Vocile supraviețuitorilor și poveștile foștilor muncitori algerieni, cum ar fi cea a lui Mohamed Kecheroud, care a pierdut contactul cu copiii săi, nu sunt importante doar pentru socoteala istorică, ci și pentru o înțelegere comună a justiției sociale astăzi.

Evenimentele din 1975 trebuie amintite pentru a crește gradul de conștientizare a rasismului și a discriminării în societate și pentru a oferi lecții pentru generațiile viitoare. Acest lucru este necesar pentru ca istoria să nu se repete. Pentru mulți, ceea ce s-a întâmplat atunci nu este doar o amintire, ci un avertisment.