Saxonia-Anhalt: Prim-ministrul cere controale și reforme la frontieră!

Saxonia-Anhalt: Prim-ministrul cere controale și reforme la frontieră!

În ultimele zile, discuțiile despre controalele la frontieră în Germania au luat amploare. Premierul Saxonia-Anhalt, Reiner Haseloff (CDU) a subliniat neobosit nevoia urgentă de controale la frontieră și respingerea solicitanților de azil. El consideră că este esențial pentru o națiune să asigure integritatea granițelor sale și solicită ajustări ale legislației existente dacă instanțele vin să revizuiască deportările. Din punctul său de vedere, această măsură, care este necesară, se află într-un context politic mai larg, deoarece în prezent nu există majorități absolute ale centrului democratic în Saxonia, Turingia și Brandenburg, ceea ce complică și mai mult situația, așa cum fundscene.com reporter.

Pe de altă parte, premierul Renania-Palatinat, Alexander Schweitzer (SPD), avertizează că controalele la frontieră nu trebuie să devină o situație permanentă. Președintele Consiliului Federal, Anke Rehlinger (SPD), a cerut, de asemenea, ca Germania să revină într-un spațiu Schengen fără controale la frontieră și a criticat nevoia oficialilor de frontieră la bariere inexistente. Aceste contradicții în peisajul politic arată clar că problema imigrației și azilului rămâne extrem de sensibilă și controversată.

Sistemul Dublin: reguli și provocări

Sistemul Dublin joacă un rol central în contextul cererilor de azil. Regulamentul Dublin III reglementează ce stat membru al UE este responsabil pentru cererile de azil. Se aplică tuturor țărilor membre, precum și Elveției, Liechtenstein, Islandei și Norvegiei. Scopul sistemului Dublin este ca istoricul personal și istoricul de evadare al solicitanților să fie identificate și evaluate o singură dată. Scopul este de a preveni migrația secundară în Europa, în care refugiații călătoresc în altă țară pentru a depune o nouă cerere de azil acolo. BAMF verifică dacă un alt stat este responsabil pentru cererea de azil, după cum transmite WDR.

Dacă se stabilește că o altă țară este responsabilă, apare o cerință de preluare. Dacă celălalt stat este de acord, transferul are loc și este considerat o deportare. Cu toate acestea, aceste condiții-cadru legal nu sunt întotdeauna ușor de aplicat: în prima jumătate a anului au fost făcute în jur de 40.000 de cereri de preluare către alte state membre, dar doar în jur de 25.000 au fost acceptate, iar de fapt au fost doar în jur de 3.500 de deportări.

Termenele și procedurile în procesul de azil

Procedura Dublin este limitată în timp. Autoritățile germane au la dispoziție șase luni pentru a efectua transferul, deși în cazuri speciale această perioadă poate fi prelungită până la un an și jumătate. Dacă acest lucru nu se întâmplă la timp, Germania va fi responsabilă pentru procedura de azil. Aceasta reprezintă o provocare suplimentară, deoarece temeiul legal și termenele limită aferente sunt complexe. Solicitanții pot intenta un proces împotriva deciziilor BAMF, ceea ce poate întârzia și mai mult procesul. De asemenea, este important ca transferul să nu aibă loc în țara de origine a solicitantului, ci în celălalt stat membru, după cum se explică pe [bamf.de](https://www.bamf.de/DE/Themen/AsylFluechtlingsschutz/AblaufAsylverfahrens/Dublin procedure/dublin procedure-node.html).

Acest amestec confuz de solicitări politice și provocări juridice arată că dezbaterea despre procedurile de azil și controalele la frontieră în Germania este departe de a fi încheiată. Țările afectate în special, cum ar fi Saxonia-Anhalt, își văd poziția într-o lumină nouă și se bazează pe un spațiu clar de acțiune pentru a-și asigura propriile granițe. În această situație mixtă, rămâne de sperat că se va găsi o discuție obiectivă și soluții viabile care să facă dreptate atât obligațiilor umanitare, cât și realpolitik.